Migrația și corectitudinea politică
Valurile de migraţie din Africa de nord şi mai recent din Orientul mijlociu, care asaltează graniţele statelor europene, pun la grea încercare soliditatea construcţiei Uniunii Europene, deja şubrezită de contradicţiile sale interne. Cancelarul Germaniei, doamna Angela Merkel a văzut în această masiv exod uman, un avantaj pentru economia germană. În opinia sa, migranţii vor îndeplini un rol pozitiv aducând un plus de mână de lucru calificată, implicit ingineri cu înaltă calificare. Apelurile de bunăvoinţă ale domnei Merkel au amplificat speranţele migranţilor, care se îndreaptă acum spre Europa, nu doar pe „calea italiană”, ci şi pe „ruta balcanică”. Uniunea Europeană a devenit ţinta a milioane de refugiaţi din zonele distruse de război şi a numeroşilor migranţi economici din ţările sărace, în căutarea unor locuri de muncă.
În cursul anului 2014 au pătruns pe teritoriul european aproximativ 200.000 de migranţi, dar în 2015 numărul a depăşit un milion, iar în primele trei luni din 2016 se înregistrează 25.000 de migranţi blocaţi în Grecia, 10.000 blocaţi în Macedonia şi 2,7 milioane în aşteptare pe teritoriul Turciei. La aceştia se adaugă migranţii din Africa de nord de ordinul a cătorva zeci de mii.
Copleşite de masele de refugiaţi, ţările membre UE refuză să acţioneze în comun, contestând modul în care se decide relocarea migranţilor, iar ţările aflate pe traseul urmat de migranţi spre Germania au luat măsuri excepţionale. Macedonia deşi nu este parte a UE a închis graniţa cu Grecia. Gjorge Ivanov, preşedintele ţării, a publicat în cotidianul londonez „The Telegraph” un articol întitulat „Macedonia apără Europa de ea însăşi”, în care sublinia că „sistemul european se erodează cu fiecare zi”. Slovenia, Croaţia şi Serbia au multiplicat restricţiile la frontierele lor, Ungaria a instalat garduri, de-a lungul frontierei sale cu ţările vecine, iar ministrul de interne al Austriei declară că „ruta balcanică rămâne închisă şi va fi o chestiune permanentă”. În locul Uniunii Europene se naşte o fortăreaţă europeană.
Uniunea Europeană se confruntă cu cea mai mare criză de la începuturile existenţei sale. Sunt puse sub semnul întrebării securitatea, spaţiul Shengen al liberei circulaţii, dreptul de azil. Din punctul de vedere la evoluţiilor geopolitice spectru „ciocnirii civilizaţiilor”, prognozat de Huntington, a redevenit o temă actuală. În acest sens, atacurile teroriste din Franţa din noiembrie 2015 şi evenimentele din noaptea de revelion 2016 de la Kohln, când grupuri de migranţi din Africa şi Orientul mijlociu au comis numeroase acte de tâlhărie şi hârţuire sexuală, au fost un semnal dur pentru societatea europeană. Actuala migraţie şi-a dezvăluit latura întunecată şi temerile privind posibilitatea folosirii fluxurilor migratorii pentru infiltrarea elementelor capabile de săvârşirea unor acte teroriste a atins cote ridicate. În acest context, sentimentele de compasiune pentru situaţia migranţilor au fost înlocuite treptat de temeri şi îngrijorare privind viitorul civilizaţiei europene.
Pe acest fundal al turbulenţelor prin care trece Europa, se desfăşoară o amplă campanie de sensibilizare a opiniei publice în spiritul „corectitudinii politice”. Semnificativă a fost, în acest sens, prima reacţie a ministrului Justiţiei din Germania la evenimentele din Kohln, când a avertizat că stabilirea „unei conexiuni cu problema refugiaţilor reprezintă, însă o eroare”. O reacţie ce respectă principiul „corectitudinii politice”. Atitudinea ministrului german nu este singulară. Şefi de guverne, ambasadori reprezentanţi ai societăţii civile au condamnat „egoismul” şi „lipsa de sensibilitate” faţă de suferinţele prin care trec migranţii. În numele umanităţii, se solicită acceptarea şi sprijinirea refugiaţilor şi se subliniază efectele pozitive ale amestecului etnic şi rasial.
Faptul că liderii politici cer cetăţenilor să acţioneze în spiritul „corectitudinii politice” este unul firesc, dar urmările de ordin practic sunt minore în raport cu posibilităţile ce sunt la îndemâna celor ce guvernează. Există şi obligaţia guvernelor de a respecta „corectitudinea politică” în raport cu populaţia.
Migraţiile actuale sunt rezultatul mizeriei economice din spaţii largi ale lumii şi al numeroaselor războaie purtate de marile puteri pentru obţinerea de poziţii dominante, accesul la resurse sau pentru a impune o anumită „ordine socială” în numele unei anumite ideologii sau credinţe. Conform unor surse, în prezent, la nivel global, sunt 134 zone de conflict armat, care provoacă mii de morţi şi răniţi, dislocă mase de oameni aflaţi la limita de suportabilitate şi care caută să-şi salveze viaţa în ţările occidentale. Odată cu ei, numeroşi copii orfani, rătăcesc dintr-un teritoriu în altul, urmăriţi de imaginile terifiante ale uciderii părinţilor.
Marile puteri ce formează Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite au obligaţia morală de a se ridica deasupra orgoliilor care alimentează îndelungata confruntare pentru dominaţia mondială şi de a elimina focarele care generează dezordine socială şi actualele deplasări masive de populaţie şi să-și coordoneze eforturile pentru a reduce sărăcia la nivel global.
Bill Gates considera că sărăcia în lume nu înseamnă numai lipsa banilor, ci mai ales lipsa preocupării pentru găsirea de noi oportunităţi, care ar putea reduce sărăcia. În mod similar, actualele confruntări politice în interiorul statelor sau între state ne impiedică să vedem oportunităţile de cooperare între marile puteri, capabile să reducă pericolele care împing omenirea spre catastrofa unui al treilea război mondial. Singura cale pentru a depăşi actualele dificultăţi şi a restabili ordinea rămâne dialogul marilor puteri şi eforturile acestora de a găsi noi oportunităţi de a restabili echilibrele globale.
Prof. dr. Sergiu Tămaş
