George G. Potra în căutarea arhivelor pierdute

La împlinirea a 133 de ani de la naşterea lui Nicolae Titulescu, om de stat şi diplomat român de talie internaţională, unul din părinţii fondatori ai României Mari, profesorul George G. Potra, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, a publicat mono­gra­fia ”Nicolae Titu­lescu. Arhive pierdute. Dosarul unei recupe­rări”, 600 pa­gini şi 209 ilus­tra­ţii. Lan­sarea lucrării a avut loc la numai câteva zile de la acordarea Premiului „NICOLAE TITU­LES­CU” pentru Diplo­maţie şi Politologie, istori­cului Geor­ge G. Po­tra, din par­tea Academiei Române şi a Marii Loji Naţionale în cadrul Ga­lei Premiilor Marii Loji Naţionale din România, pentru lucrarea „Titu­lescu – după 50 de ani din nou acasă”.
Monografia Arhivelor pierdute a fost lan­sată la Institutul Bancar Român, în Aula Costin Murgescu şi s-a desfăşurat sub egida BNR. Ea a văzut lumina tiparului cu sprijinul Centrului Cultural „Lucian Blaga“ Sebeş şi al Fundaţiei Culturale „Lucian Blaga“ Sebeş.
Autorul fructifică o cercetare întreprinsă, de-a lungul mai multor ani, în arhive din ţară şi străi­nătate (Statele Unite ale Americii, Franţa, Elveţia ş.a.).
Redăm mai jos fragmente din Cuvântul înainte al autorului.
În lucrarea de faţă am încercat să răspund întrebărilor privind acele documente ale arhi­velor lui Nicolae Titulescu răvăşite şi pierdute în lume timp de decenii.
Nicolae Titulescu păstra asupra-i, alături de note strict personale, nu puţine documente oficiale privind politica externă a statului român, elaborate atât înainte, cât mai ales în timpul cât a deţinut mandatele de ministru al Afacerilor Străine (1927–1928; 1932–1936).
Diplomatul român justifica o asemenea măsură – mult discutată la Bucureşti, aprobată de unii şi condamnată de alţii – prin necesitatea de a dispune prompt, în numeroasele sale călătorii şi întrevederi în străinătate, de acte esenţiale ale politicii externe româneşti.
Oricum ar fi, Nicolae Titulescu purta cu el prin Europa parte din aceste arhive, oficiale sau personale, în nişte cufere special amenajate, restul fiind depus temporar în unul sau mai multe seifuri la bănci sau la ambasade străine, la rudenii şi colaboratori apropiaţi.
Demiterea din guvernul României (la 29 august 1936) l-a găsit cu aceste arhive asupra sa – din care o mare parte reprezenta o arhivă personală – şi nu sunt mărturii că el ar fi încercat – şi cu atât mai puţin că ar fi reuşit – să le predea (personal sau prin intermediari) guvernului român. Nici măcar atunci când s-a reîntors în ţară, în noiembrie–decembrie 1937, pentru un scurt timp, Nicolae Titulescu n-a angajat discuţii în acest sens cu Ministerul Afacerilor Externe. Gu­vernanţii de la Bucureşti erau grăbiţi să scape cât mai repede şi definitiv de fostul om de stat şi diplomat român.
Adversarii lui Nicolae Titulescu l-au atacat constant şi pe acest su­biect, atât în timpul mandatelor de ministru de Externe, cât şi, mai ales, după înlăturarea sa de la Palatul Sturdza.
Arhivele lui Nicolae Titulescu au rămas răs­pândite în lume timp de câteva decenii.
Lucrarea porneşte de la premisa că redo­bân­direa unor valoroase documente politico-diplomatice ale lui Nicolae Titulescu, esenţiale pentru adâncirea cunoaşterii gândirii, operei şi ac­ţiunii sale, are valoare de reper şi simbol, alături de altele similare, pentru exigenţa reconstituirii, con­servării şi valorificării prin acţiuni şi măsuri specifice a patrimoniului cultural naţional.
Cercetările întreprinse în timp au permis îm­bogăţirea şi confruntarea informaţiilor, ceea ce în­găduie astăzi să afirmăm, cu un grad important de certitudine, cui şi când au fost în­cre­dinţate spre păstrare documente Nicolae Titu­lescu, care a fost regimul lor de conservare (locul şi calitatea depozi­tului, ce a determinat schimbarea posesorului tem­porar, condiţiile de transfer), cum s-a ajuns la în­stră­inarea lor, etape şi moduri diferite (în ţară: per­che­ziţii, arestări, confiscări; în străinătate: subtilizări, furturi între rudenii; vânzări/cumpărări către in­stituţii din România şi Statele Unite ale Americii).
“Nicolae Titulescu. Arhive pierdute. Dosa­rul unei recuperări” nu este o provocare pur şi simplu, nu este un act de orgoliu personal, ci o necesară restituire a unei pagini de istorie culturală, profund documentată. Cartea de faţă are toate datele unei lucrări ştiinţifice, dar şi ale unui roman de aventuri, în care rigoarea nu cedează facilului, certitudinea lasă loc imaginaţiei, cititorul devine coautor, tensiunea, ritmul, suspansul însoţindu-l pe acesta până la ultima pagină.
Lansarea s-a bucurat de intervenţia domnilor: Titus Vijeu-scriitor, publicist; George Apostoiu – dipomat; Marian Ştefan – istoric; Mugurel Sârbu – preşedinte al Fundaţiei „Lucian Blaga“ Sebeş şi bineînţeles a autorului. Moderator domnul Cristian Păunescu, istoric – consilier al Guvernatorului BNR.