Asia centrală
Toate cele 5 state din Asia Centrală – Kazahstan, Kârghîszstan, Tadjikistan, Turkmenistan – au devenit independente fără să fi fost printre promotorii desprinderii din imperiul sovietic, precum ţările baltice, Ucraina şi Moldova. Nici unul din aceste state nu a existat ca entitate statală distinctă, neavând consecinţă experienţă în crearea instituţiilor necesare funcţionării unui stat, ceea ce a rezultat într-o evoluţie mai lentă pe calea reformelor democratice şi a guvernării pluraliste după dispariţia Uniunii Sovietice, Ceea ce nu înseamnă că nu sunt capabile să se adapteze structurilor de stat modeme, să se autoguverneze sau să creeze democraţii funcţionale. Trebuie, însă, recunoscut făptul că aceste state au pornit de la “zero” în edificarea statalităţii şi identităţii lor, fară a beneficia de vreun model în propria istorie sau în regiune, confiuntându-se cu diferite provocări, dintre cele mai importante fiind:
Demarcaţia imprecisă a frontierelor, în unele zone chiar lipsa oricărei demarcaţii; Un număr mare de minorităţi, iar în unele state minorităţi mari; Probleme legate de distribuirea resurselor nu au fost rezolvate, îndeosebi cele privind resursele de apă; Dificultăţi economice şi ecologice crescânde, şi probleme sociale legate de acestea; Accesul costisitor şi politic dificil pe pieţe mondiale de gaz şi petrol – resursele naturale extrem de importante pentru dezvoltarea statelor din această zonă; Vecinătatea cu Afghanistnul – zona de origine a terorismului internaţional, extremismul violent, fundamentalismul Islamic, crima organizată, trafic de droguri şi armament; Poziţie geopolitică – punct de intersecţie pentru interese strategice ale Rusiei, SUA, Turciei, Chinei şi Iranului.
Populaţia acestor state a fost afectată de urmările dispariţiei imperiului sovietic cel puţin în aceeaşi măsură ca și populaţia altor republici ex-sovietice.
Edificarea unor state cu adevărat stabile, funcţionale și democratice este, însă, un proces de mai lungă durată. Totodată, fundamentalismul Islamic a apărut în unele din aceste state imediat după dezintegrarea Uniunii Sovietice, făcând procesul și mai dificil. Mişcări, de la cele neviolente, precum Nizb ut-Tahir al-lslami (NTI), până la aliatul Talibanilor – Mişcarea Islamistă Uzbekă, au dominat Asia Centrală ultimul deceniu şi jumătate. Obiectivele acestor mişcări sunt pe cât de nebuloase, pe atît de periculoase: crearea unui Halifat Islamic în Asia Centrală, care ar proiecta influenţa Islamului în întreaga regiune şi, eventual, în lume.
Regiune slab dezvoltată în comparaţie cu alte zone, Asia Centrală a captat curând atenția actorilor intenaționali, atât datorită pozției sale geostrategice, cât şi a rezervelor de materii prime energetice. Noile riscuri pentru securitate, cauzate de creşterea acţiunilor teroriste, traficul de narcotice şi armament (inclusive componente de armament nuclear sustrase din arsenalul ex-sovietic), combinate cu nivelul scăzut de dezvoltare economică, în ciuda bogatelor resurse naturale, au determinat elaborarea de strategii vizând acordarea dc asistență și implicarea actorilor occidentali în Asia Centrală, ea devenind o zonă de importanţă strategică şi de securitate deosebită pentru lumea occidentală, şi nu numai. În Uzbekistan şi Kârghizstan au fost amplasate baze militare ale SUA, iar Turkmenistan-ul şi Tadjikistan-ul au permis survolul avioanelor americane NATO spre Afganistan.
Există diferenţe crescânde între cele 5 republici ex-sovietice în diferite domenii, inciusiv în ceea ce priveşte rolul şi relaţiile acestora cu Rusia.
Ţările din Asia Centrală și cele din teritoriile învecinate sunt confruntate cu riscuri commune pentru securitate, provocate de instabilitate, terrorism şi traficul de droguri. După diminuarea forţelor NATO în Afghanistan, este de aşteptat ca rolul şi preocuparea Rusiei, ca şi a altor state din regiune, în legătură cu asigurarea stabilităţii în Afghanistan, să sporească.
Conştiente de faptul că riscurile şi provocările cu care se confruntă nu pot fi soluţionate de un singur stat sau o organizaţie, ţările Asiei Centrale au atît de periculoase: crearea unui Halifat Islamic în Asia Centrală, care ar proiecta influenţa Islamului în întreaga regiune şi, eventual, în lume.
Regiune slab dezvoltată în comparaţie cu alte zone, Asia Centrală a căpătat curând atenția actorilor intenaționali, atât datorită pozției sale geostrategice, cât şi a rezervelor de materii prime energetice. Noile riscuri pentru securitate, cauzate de creşterea acţiunilor teroriste, traficul de narcotice şi armament (inclusive componente de armament nuclear sustrase din arsenalul ex-sovietic), combinate cu nivelul scăzut de dezvoltare economică, în ciuda bogatelor resurse naturale, au determinat elaborarea de strategii vizând acordarea dc asistență și implicarea actorilor occidentali în Asia Centrală, ea devenind o zonă de importanţă strategică şi de securitate deosebită pentru lumea atît de periculoase: crearea unui Califat Islamic în Asia Centrală, care ar proiecta influenţa Islamului în întreaga regiune şi, eventual, în lume.
Regiune slab dezvoltată în comparaţie cu alte zone, Asia Centrală a căpătat curând atenția actorilor intenaționali, atât datorită pozției sale geostrategice, cât şi a rezervelor de materii prime energetice. Noile riscuri pentru securitate, cauzate de creşterea acţiunilor teroriste, traficul de narcotice şi armament (inclusive componente de armament nuclear sustrase din arsenalul ex-sovietic), combinate cu nivelul scăzut de dezvoltare economică, în ciuda bogatelor resurse naturale, au determinat elaborarea de strategii vizând acordarea dc asistență și implicarea actorilor occidentali în Asia Centrală, ea devenind o zonă de importanţă strategică şi de securitate deosebită pentru lumea occidentală, şi nu numai. În Uzbekistan şi Kârghizstan au fost amplasate baze militare ale SUA, iar Turkmenistan-ul şi Tadjikistan-ul au permis survolul avioanelor americane NATO spre Afganistan.
Există diferenţe crescânde între cele 5 republici ex-sovietice în diferite domenii, inciusiv în ceea ce priveşte rolul şi relaţiile acestora cu Rusia.
Ţările din Asia Centrală și cele din teritoriile învecinate sunt confruntate cu riscuri commune pentru securitate, provocate de instabilitate, terrorism şi traficul de droguri. După diminuarea forţelor NATO în Afghanistan, este de aşteptat ca rolul şi preocuparea Rusiei, ca şi a altor state din regiune, în legătură cu asigurarea stabilităţii în Afghanistan, să sporească.
Conştiente de faptul că riscurile şi provocările cu care se confruntă nu pot fi soluţionate de un singur stat sau o organizaţie, ţările Asiei Centrale au intensificat cooperarea şi coordonarea cu diferite instituţii internaţionale – ONU, OSCE, UE, CoE — prin diferite programe dc asistenţă.
În secolul trecut, competiţia între marile puteri a avut loc, în principal, în Europa. Odată cu declinul acestei competiţii pe vechiul continent, asistăm la intensificarea luptei pentru influenţă în Asia Centrală şi Caucaz. Puteri din afara regiunii și-au intensificat eforturile pentru acces la sursele de energie.
China este printre principalii actori in acest sens. Revenirea la influenţa Rusiei în Asia Centrală este incontestabilă, dar se poate complica din cauza competiţiei energetice, cu mize politice şi geostrategice. Strategia Rusiei în acest domeniu vizează două obiective: de a preveni liberul acces al investiţiilor în bazinul Mării Caspice, de care producătorii de energie sunt încă dependenţi, şi de a împiedica o politică europeană comună în domeniul energetic.
În acest context, trebuie menţionat că securitatea în bazinul Mării Caspice este influenţată de următorii factori: poziţia geografică a regiunii reprezintă o atracţie pentru Est şi Vest, datorită importanţei geostrategice (resurse energetice şi cale de acces spre Afghanistan şi Iran); competiţia între actorii locali şi externi privind controlul asupra resurselor de hidrocarburi; conflicte teritoriale existente sau emergente.
