Relațiile comerciale cu
Marea Britanie
Una dintre cele mai importante preocupări ale diplomației europene – la începutul secolului al XX-lea – a constat în dezvoltarea relațiilor comerciale dintre statele continentului. În acest context, se înscriu și negocierile diplomatice care au avut loc în octombrie 1905 pentru încheierea unui Tratat de comerț între România și Marea Britanie. Trebuie menționat că cele două țări au acordat atenție promovării schimburilor comerciale în anii anteriori, negociind și încheiând înțelegeri juridice de natură să contribuire la buna desfășurare a raporturilor comerciale dintre ele. Astfel, amintim între aceste înțelegeri comerciale, Tratatul de comerț și navigație încheiat la București în noiembrie 1886, precum și Convenția de comerț și navigație încheiată la București în august 1992. Precizăm că Tratatul de comerț încheiat de România cu Marea Britanie în octombrie 1905 a reprezentat o dezvoltare și adaptare a înțelegerilor comerciale dintre cele două țări la exigențele evoluțiilor schimburilor de mărfuri și servicii, la începutul secolului al XX-lea în Europa.
Libertatea reciprocă de comerț și de navigație
Tratatul de comerț încheiat în octombrie 1905, garanta “libertatea reciprocă de comerț și de navigație între teritoriile celor două Părți contractante “ (Art.1)
În urma negocierilor diplomatice dintre reprezentanții autorizați ai celor două țări, s-a convenit ca supușii celor două țări contractante să intre liber cu bastimentele și încărcăturile lor, în toate locurile și porturile teritoriilor celeilalte părți , în care era admisă intrarea naționalilor.
Supușii fiecărei părți se bucurau de aceleași drepturi și libertăți, foloase, imunități și scutiri în materie de comerț și de navigație de care se bucurau naționalii.
Comerțul, navigația și industria – aceleași privilegii acordate unei alte puteri
Părțile au stabilit, prin negocieri diplomatice, ca în ceea ce privește comerțul, navigația și industria orice privilegiu, foloase sau imunități pe care una dintre părți le-ar fi acordat supușilor sau cetățenilor unei alte țări străine să se întindă la supușii celeilalte Părți.
S-a convenit să se acorde supușilor fiecăreia dintre cele două țări contractante, în teritoriile celeilalte Părți, dreptul de a dobândi și de a stăpâni orice fel de proprietate mobilă sau imobilă îngăduită de legile țării pentru supuși sau cetățenii unei alte națiunui străine. (Art.3)
În urma negocierilor diplomatice, Părțile contractante au convenit ca supușii fiecărei Părți să fie scutiți în teritoriile celeilalte Părți de orice serviciu militar obligatoriu, fie în armata de uscat sau de mare, fie în gărzile sau milițiile naționale.
Scutirea de orice taxă de tranzit
Înaltele Părți contractante au căzut de acord ca supușii celor două țări să fie scutiți de orice funcții judecătorești, administrative sau municipale, altele decât cele impuse prin lege relative la jurați și la tutelă, precum și de orice contribuție bănească, prestație sau rechiziție militară.
Prin negocieri diplomatice s-a convenit, în același timp, ca mărfurile de orice fel ale uneia dintre Părțile contractante – care străbăteau teritoriul celeilalte , să fie scutite, pe bază de reciprocitate , de orice taxă de tranzit.
Tratatului i-au fost anexate:
– O Declarație prin care clauzele convenite să nu deroge de la reglementările fiecărei Părți în materie de poliție și de siguranță publică;
– Un tarif privind mărfurile și unitatea de taxare;
– Un proces verbal privind confidențialitatea concesiilor făcute în tariful anexat;
– Un schimb de scrisori între cele două părți privind tariful la bumbac.
Acest Tratat a reprezentat o nouă etapă în raporturile comerciale dintre România și Marea Britanie.
Prof. univ. dr. Dumitru Mazilu
