George Tzipoia
Aripi și Stele. La Porțile Sacrului
Un destin artistic împletit adesea cu cel al tatălui său, maestrul Alexandru Ţipoia, dar bine conturat în identitatea sa spirituală, George Tzipoia este un artist român şi european. Prin sânge şi vocaţie.
Între România (locul naşterii), Elveţia (unde s-a autoexilat în 1982) şi Franţa, unde îşi are templul de creaţie, acasă înseamnă sursa şi resursa de inspiraţie. Pentru o creaţie care transcende/călătoreşte prin două secole!
Scrie versuri, ţine un caiet de gânduri din copilărie până astăzi, a deschis prima expoziţie personală la doar 10 ani, în fostul Pavilion al Artelor din Parcul Herăstrău, în 1955. A absolvit Facultatea de Arte Plastice a Institutului Pedagogic din Bucureşti în 1967.
După numeroase expoziţii de grup şi personale, în 1972 a expus pentru prima dată alături de tatăl său. După zece ani se refugiază în Elveţia, la Geneva. După câţiva ani, în 1986 devine apatrid în urma renunţării forţate la cetăţenia română. În 1989 obţine cetăţenia greacă, a strămoşilor din partea tatălui, iar în 1990 îşi recapătă cetăţenia română şi îşi revede tatăl după opt ani.
În 1995 înfiinţează la Bucureşti Fundaţia Pictor Alexandru Tzipoia, care încurajează tinerele talente susţinându-le prin acordarea unui premiu anual. S-a aflat în preajma unor personalităţi marcante precum pictorul Aurel Cojan, scriitorul Emil Cioran, contesa de Tolouse-Lautrec, nepoata pictorului Henri de Tolouse-Lautrec, scriitorul şi istoricul de artă Pavel Chihaia, Alexandru Istrati şi Natalia Dumitrescu – moştenitorii marelui Constantin Brâncuşi, scriitorul Vintilă Horia – laureatul premiului Goncourt 1960.
Consecvent în sentimentele sale faţă de patrie, în 1990, a organizat o expoziţie de binefacere pentru România, deschisă în prezenţa regelui Mihai I, în Geneva.
Opera sa, în peisajul creaţiei româneşti şi europene, este puternic conturată şi individualizată.
Expoziţia Aripi şi stele. La porţile sacrului, găzduită la sediul Fundaţiei „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti, a prilejuit întâlnirea publicului iubitor de creaţia artistică cu o tematică şi lucrări puţin cunoscute, căci, numeroase dintre cele expuse au fost pentru prima dată vizionate de publicul român.
Expoziţia este dominată de forţa simbolului şi, în acest caz, este vorba de unul sacru, care pentru români are o semnificaţie milenară. Cu ocazia vernisajului, cei prezenţi s-au putut bucura de prezenţa artistului plastic.
În spiritul tematicii expoziţionale menţionăm un gând al autorului care se îmbină fericit cu această sacralitate atemporală, spre care năzuim printr-o ridicare spirituală dincolo de stele: „Arta nu se adresează omului temporal. Arta este o privire dincolo de noi înşine, dincolo de timp“, consideră artistul.
Prin creaţia sa, George Tzipoia se impune ca un artist de o valoare care depăşeşte arealul naţional.
